Pathetic is my middle name

dragi compatrioti,

2011-01-16T12:48:00.003+02:00

din motive evidente doar pentru mine (si pentru ca in cazul unui blog pe platforma blogger nu se poate bloca o clasa de ip-uri), mi-am deschis carciuma intr-o alta locatie.

stiti voi, toate cele bune si alte urari cu pretentii. cius!

11.01.2011 - o alta zi numai buna pentru programat un sfarsit de lume

2011-01-11T20:43:00.001+02:00

lucrurile au inceput sa se intample doar pe jumatate - urmaresc cu jumatate de ochi cursul de anatomie, iar cu cealalta jumatate privesc in gol spre ecran. celalat ochi doarme. un mod ideal de a face tot ceea ce vreau fara mustrari de constiinta.

constat (lipsita de orice fel de entuziasm) ca saptamana viitoare am programate 3 examene din 9. prin urmare, astazi ma bucur de un bine datorat absentei raului (un fel de echilibru instaurat cu ranga) si invoc orele in care totul revenea la normal dupa un "Alexandru, eu nu mai inteleg nimic" etc etc

[(mi-)as promite ca voi scrie mai des. dar de ce sa (ma) mint?] inca mi se pare prematur sa-mi fac planuri pe anul asta bizar, anteapocaliptic. ar trebui ca fiecare punct de pe lista sa fie insotit de un "pentru ultima data". dar raman, totusi, la stiu ce se va intampla maine. si las apocalipsele pe seama altora, mai glumeti.

doamnei L, cu regret

2010-12-28T23:41:00.001+02:00

m-am trezit intr-o dimineata cu miros de zapada, beteala si globuri. un acasa perfect, inchis ermetic cu usi fara yale. imi vin in minte sute de sanii, pungi sau obiecte de lux - saci de nylon plini de alb. imi aluneca sub piele ca pe un derdelus plin de zgomote ce se amesteca pana cand imi e imposibil sa fac diferenta dintre un bulgare si o imbratisare.

uneori ma doare spatele, alteori ma plang de rani inexistente. si cand ma trezesc, palmele strang golul dintre degete; acopera fiecare picometru ce desparte doua perechi de buze.

vreau doar sa cresc. sa cresc fara sa-mi amintesc.

encore

2010-12-27T22:41:00.004+02:00

dupa ce fumez ultima tigara din pachet, ma inchin mereu felinarelor. si strazile, strazile ce mi-au parut inca din viata intrauterina nepotrivite pentru picioarele mele, iti lipesc umbra de coltul gurii. celula cu celula, ma umplu cu tine.

sa ma indop, zic

2010-12-13T21:41:00.003+02:00

dupa aproape o saptamana (si 2 kg in minus, de parca de asta aveam nevoie acum) in care cea mai buna mancare a fost reprezentata de apa plata si ocazional 4-5 biscuiti, ma delectez cu budinca.

and once again, life is full of meaning. hell yeah!

începuturile

2010-12-06T19:29:00.001+02:00

îmi dau seama că mă întorc la o veche eu (mereuîncruntata şi veşnicposomorâta) fapt ce aduce buzele la parter şi mă scuteşte de luat liftul până la ultimul etaj. am un nechef de tot ce e sinonim cu viaţă şi mă mândresc cu un record uimitor la înşirat necuvinte pe borduri.

iar acum, când încep să conjug toate verbele tale la diatezele mele, îmi dau seama că zilele nu îmi vor părea niciodată suficiente.

te simt, mă ameţeşti şi îmi bat sub tâmple rândunele. te prind în mine ca de o planşă, cu furnicături pe linia vieţii unde se plimbă agale un bob de strugure aproape transparent, aproape val.

să mai dormim puţin, zic. cu bocanci, în papuci de casă sau desculţe, în orice anotimp, în toate mările.

domnule, eu am fost mereu un copil vesel

2010-12-04T20:19:00.001+02:00

pentru ca despre cadavrele de la medicina (inca) nu am chef sa scriu, imi aduc ciocolata si ceaiul mai aproape, la o ~~combinatie de abductie-flexie-pronatie~~ aruncatura de mana, o dau pe pink afara din winamp si ma pregatesc de incheiat nasturii din urechi in pulover.

doar brusc, brusc rau de tot, cand ajung in bratele ei, ritmul se incetineste atat de mult incat as putea sa jur ca nu mi-am zdrelit niciodata genunchii, iar urmele, cicatricile si vanataile sunt doar iluzii optice, la fel ca praful de pe ecran.

de cand m-am intors

2010-11-26T14:17:00.001+02:00

nu stiu inca daca o pot numi trupul cu numele fericire, dar la orele la care liniile se incovoiaie in forma de balon iar mana impleteste tesaturi fine in palma ei, casele de pe ceaikovski dorm. betivii de la parter urmaresc stelele din boscheti, de pe banci sau tolaniti in iarba, printre ultimele frunze aflate in stare avansata de descompunere. nimic nu se iroseste, totul se transforma.

si totusi, daca fericirea poate privi, pe mine ma priveste cu ochii ei.

doar lapte, fara miere

2010-11-22T21:39:00.000+02:00

si amestecuri bizare de ceaiuri care spre marea mea mirare au un gust bun.

3 saptamani ma las de fumat. am zis!

incidet in manus medici

2010-11-17T20:53:00.000+02:00

in case you were wondering, you're the never-ending circle I keep on drawing. I meet myself again and again at the starting line, but the road seems unexplored.

and in case you were wondering, you are everything I ever wanted, everything I ever needed, ever cared for.

2010-11-10T02:13:00.002+02:00

De cateva nopti ma trezesc la aceeasi ora si nu mai am somn. Ma trezesc cu aceeasi melodie sunandu-mi in creier, cu aceleasi acorduri prelingandu-se afara din mine. Primesc sub piele un fior dulceag, o imbratisare calda si-un suras prostesc. Senzatia de calator nedumerit intr-o gara aglomerata.

Sunt unele melodii care in prag de dimineata trezesc simtiri ce le credeam uitate. Ceata de afara le amplifica, gandurile creioneaza schite schiope. Mai apoi, tacerea se face tot mai deasa si mai suava pana cand punctele se unesc si formeaza o linie curba. Un zambet din partea mea a orasului pana in partea ta.

we're two passengers on this train

2010-11-06T05:46:00.000+02:00

in fiecare vineri ma umplu cu bagaje asa cum se umple tramvaiul cu studenti care merg la gara. uneori isi lasa (mai mult sau mai putin accidental) rucsacul, alteori geamantanul. eu le adun si ma transform in ghiseul de bagaje ratacite de fiecare data cand isi trece degetele prin palma mea, unindu-se cu hemoglobina precum oxigenul.

asta e modul ei de a calatori cu trenul.

The Road Not Taken

2010-11-04T08:16:00.001+02:00

by Robert Frost

Two roads diverged in a yellow wood,
And sorry I could not travel both
And be one traveler, long I stood
And looked down one as far as I could
To where it bent in the undergrowth;
Then took the other, as just as fair,
And having perhaps the better claim,
Because it was grassy and wanted wear;
Though as for that the passing there
Had worn them really about the same,
And both that morning equally lay
In leaves no step had trodden black.
Oh, I kept the first for another day!
Yet knowing how way leads on to way,
I doubted if I should ever come back.
I shall be telling this with a sigh
Somewhere ages and ages hence:
Two roads diverged in a wood, and I—
I took the one less traveled by,
And that has made all the difference

revelatia de luni dimineata

2010-11-01T08:58:00.003+02:00

cand s-a trezit ratiunea, toate visele s-au pus la somn.

*isi arunca un pix si cateva foi in ghiozdan* urmat de *spera sa nu intarzie*

I've got a graveyard full of past loves

2010-10-13T10:35:00.001+03:00

(where most of the corpses are zombies)

I had a crush on you in 8th grade

now we end up bumping into each other randomly
and I happen to be too tired
to make words come out of my mouth

two shy kids

I wish I knew
I wish you knew

2010-10-04T20:01:00.006+03:00

rostogolesc timpul pe o parte si pe cealalta, il pun sa faca tumbe din apropiat in departat si inapoi astfel incat sa incapa cat mai mult in zilele mele.

prognoza: in o saptamana-doua, poate reusesc sa deslusesc toate misterele orarului. pana atunci, torn o cana de ceai (naiba stie cand ajung la ceainarie pentru realimentare), ung o felie de paine cu finetti (gratie sor'mii mai am pentru o luna) si ma rog sa ploua cu lapte in seara asta.

sparks

2010-09-29T00:21:00.000+03:00

am gasit un alt om care vorbeste limba cestilor de ceai aburinde

din bucataria cu degete fine

2010-09-24T16:42:00.001+03:00

cand am venit ultima data in orasul ce mi-a devenit acasa, mirosea a moarte. prin parc, ulterior in bloc si mai apoi in mine. ti-am chemat atunci dumnezeii de pe coapse sa-mi desfunda tacerile, dar linistea s-a facut tot mai mare. a crescut si a crescut pana ce mi-a zgariat lentilele. mi-a zgariat lentilele.

simt vechiul "acasa" ca pe un copil avortat. am scapat de el, dar amintirea lui e vie.

povestea de la marginea parcului

2010-09-20T22:14:00.005+03:00

Pe strazi, cand ma intorc in casa asta plina de mine, ma apuca o fericire cu ochi mari si brate calde ca si cum m-as afla in burta unui greiere.

dungi. dungi si dare.

2010-09-17T18:32:00.000+03:00

statuile de la sala olimpia se invart si isi incordeaza muschii pentru mine in fiecare pauza de masa. eu le fac semn cu mana si le invit sa impartim aceeasi periuta de dinti cativa metrii mai incolo. le cer sa-mi recite poezii de bacovia sau blaga, iar ele capata o figura ceva mai omeneasca si ma roaga sa le spun povestea dungilor de pe camasa.

le-am explicat azi cum m-am intalnit intr-o seara cu niste domnisoare dragute care m-au luat drept parte carosabila si au inceput sa-mi deseneze benzi, treceri de pietoni, semne de circulatie si semafoare pe inima.

as regular as clockwork

2010-09-17T17:15:00.000+03:00

pe 18 septembrie o sa ma gasiti in fiecare an in unirii cu un espresso in mana si multe vise ratacite prin buzunare.

20 de "imi place"

2010-09-12T09:11:00.001+03:00

Cadou primit de la Ileanne.

Dupa 2 zile de pus neuronii in priza, am ajuns la concluzia ca am foarte multe tabieturi si placeri pe care mi le satisfac din ce in ce mai rar, astfel incat multe dintre ele ajung sa se piarda. In alta ordine de idei, imi plac/e:

1. leaganele (all of them), pernele mici;

2. 3 in 1 cu lapte, ceaiul de mere (cu putina lamaie si scortisoara), apa minerala, espresso baut dimineata in parc sau pe o terasa in cursul saptamanii;

3. baile de minim o ora, tigarile fumate in cada;

4. lenevitul in pat de duminica, levenitul in pat cu cineva in brate;

5. strazile cu piatra cubica, aleea Dupa Ziduri, urcatul pe munte si senzatia pe care o am cand ajung in varf (mai ales daca ploua si se coboara norii pana ce inghit celelalte creste), parcul din Sirul Livezii, o anume casa de pe Muresenilor, Piata Victoriei (Timisoara), Piata Mare (Sibiu), Podul Mincinosilor (Sibiu), Parcul Copou (Iasi), Turnul cu Ceas (Sighisoara) si ar mai fi multe de zis, dar ne oprim aici;

6. inotul in bazine in aer liber;

7. sala studio si piesele de teatru puse in scena acolo, concertele de pian si vioara, patinajul artistic live de la fata locului;

8. norii cu diferite forme;

9. cititul in parc, exact dupa ce mi-am cumparat/am imprumutat cartea;

10. fotografia, ramele foto;

11. dulciurile: chupa chups, kinder, m&m, skittles;

12. unghiile date cu oja rosie (care nu sunt ale mele), mirosul acetonei;

13. ceasurile rotunde, ochelarii de schi, pixurile cu tus negru, camasile in carouri, paturile de 2 persoane, mobila in stil baroc;

14. magazinele bam boo (a nu se confunda cu cluburile), librariile;

15. sa ma plimb cu o harta in mana prin orasele in care nu am mai fost inainte;

16. mirosul de iarba proaspat cosita;

17. pistruii, ochii albastrii (ai mei, desigur :P), carliontii, pielea umeda;

18. imbratisarile de bun venit, zambetul de dupa "te iubesc", privitul cu coltul ochiului;

19. sa descopar muzici noi si sa le impart cu oameni dragi mie;

20. ploile de vara, valurile, pestisorii colorati vizibili sub apa (ceea ce implica o mare cu apa curata);

Leapsa merge la Jeeze, automat :p. Cine mai doreste, sa se serveasca.

nicio veste noua pe Muresenilor

2010-09-06T02:50:00.004+03:00

dimineata imi zgarie asternutul usor. ma trezeste zgomotul, dupa care vine lumina. imi plimb mana putin mai la dreapta si dau peste o urma rece. imi gadil incet gandurile, unul cate unul, pana ce se contureaza dorintele - o cafea, o tigara, putina muzica si ziua ar putea sa se termine aici.

in somn, firmiturile asculta cu urechile ciulite zgomotul pe care il fac furnicile atunci cand mi se catara pe tample si se roaga la zeul painilor sa le schimbe directia. dar ganganiile alea mici si harnice isi fac mereu treaba. matura bine podul palmei mele pana ce din degete se nasc foarfece, iar incurcaturile, fricile si nelamuririle sunt doar sfori. sfori ale papusarului. sfori numai bune de taiat.

adormitul a inceput sa fie partea mea preferata din zi.

Maria bucuria

2010-09-01T11:07:00.000+03:00

A: tu cand pleci?
Pathetic: unde?
A: in Timisoara
Pathetic: pe 14 sau 15
A: de ziua mea pe 15?
A: sau 16
A: cand e sfanta Mary?
Pathetic: habar n-am
A: nici eu
Pathetic: atunci plec pe 14, ca sa nu fie nicio sfanta
A: :))
Pathetic [se uita doar la sarbatorile de dupa 13]: fata, in sept doar pe 14 e sarbatoare (in afara de duminici)
Pathetic: deci e bine
Pathetic: plec pe 15
Pathetic: schimb
A: deci Sf Mary e intr-o duminica
Pathetic: dar nu pomeneste nimic de nicio Mary
Pathetic: nu e fataaah
A: ok
Pathetic: suntem in septembrie, nu?
Pathetic: da
A: da
A: pe 1
Pathetic: deci nu ma uit la alta luna. bun
Pathetic [indignata si usor iritata]: nu e nicio Mary
A: /:)

...5 minute mai tarziu, dupa ce isi da seama ca septembrie are zile si inainte de 13, se produce iluminarea:

Pathetic: Mary e pe 8
Pathetic: :D

cealalta aripa

2010-08-26T12:32:00.002+03:00

palmele au ramas singurul loc in care sa ma ascund. buricele degetelor intreaba tremurand ultima data...?, iar raspunsul se pierde intre vertebre. pentru mine, va fi mereu ultimul cuvant.

ma dez-indragostesc. ce culoare sa-i dau sufletului meu?

you should buy a nikon

2010-08-21T11:59:00.006+03:00

if you wanna be my girlfriend ;)

sandpaper airplanes

2010-08-11T02:40:00.003+03:00

Maybe I'm not such a good person after all and I don't know really well how to handle relationships. And maybe I'm mistaking by thinking I can kick Ghandi's ass at being optimistic instead of just crying it out. But I don't wanna be the one person who can ruin your life. I'd rather be your "what if" girl.

I can be weird

2010-08-09T23:18:00.000+03:00

(but I just like to think that I'm ordinary)

melodia pe care dansez cu mintea goala in fiecare seara dupa ora 12.

apa e mereu transparenta

2010-08-05T22:02:00.000+03:00

azi am inotat mult. desi plamanii mei sunt (cu mult) mai arsi/afumati decat ai tai. desi conditia mea fizica este inferioara capacitatilor tale. desi mereu mi-a placut spate, nu craul. desi multe alte lucruri, te-am lasat in urma de fiecare data. si ma gandeam asa, in timp ce metrii se adunau intre noi, ca daca tu ai fi salvamar, m-as duce in mijlocul marii si ti-as cere o tigara si foc. tu ai rade de mine si mi-ai intinde o vesta de salvare in schimb.

e absurd cum imi oferi scaparea, iar eu o refuz politicos, cerandu-ti sa ma legi la ochi si sa-mi dai o harta. in lumea ta e absurd, in a mea perfect logic.

azi am intoat mult, fredonand in gand:

si vrand sa fiu apa.

despre nudisti si clatite

2010-08-02T12:15:00.005+03:00

deci, dupa ce am dat anuntul, am primit si raspunsuri. printre care, unul de la un cuplu de nudisti. simpatici, la prima vedere, cu tendinte de a corupe si pe altii la a 5-a replica.

eu stiu sa fac clatite, oameni buni, nu sa ma plimb goala cot la cot cu un barbat la fel de gol ca mine!?!?

miss "no way"

2010-08-01T01:23:00.002+03:00

in loc de punct pe i, am pus un deget. si primele zambete intregi, proaspat scoase din cuptor. agat cirese de urechi, rad in sinea mea amar, inghit si simt fum rostogolindu-se in stomac. stii, aici ma simt in siguranta. ca un orb in bezna, inconjurat de oameni care bajbaie prin intuneric.

and I'm sorry you'll never know what I feel.

caut si inchiriez

2010-07-31T14:40:00.003+03:00

dupa ce am trantit anunturi pe toate siteurile pe care le-am gasit, hai sa zic si aici: caut colega/e + apartament de inchiriat, oriunde in Timisoara.

it's not the end of the world yet

2010-07-29T19:36:00.002+03:00

I'm fine (as in don't worry, I'm alive as long as I breathe). indrept semnele de intrebare cu fierul de calcat, le mototolesc si le transform in puncte, virgule, linii de pauza pe care ti le asez printre coaste cu penseta.

si pentru ca tot am reluat dr. Grey's Anatomy (cu o caramea afurisita lipita de cerul gurii):

At the end of the day faith is a funny thing. It turns up when you don't really expect it. Its like one day you realize that the fairy tale may be slightly different than you dreamed. The castle, well, it may not be a castle. And it's not so important happy ever after, just that its happy right now. See once in a while, once in a blue moon, people will surprise you , and once in a while people may even take your breath away.

(alte seriale interesante, anyone?)

si peste 2 luni (poate) ma nasc din nou

2010-07-25T22:08:00.002+03:00

va fi numai zahar pe mese. zahar si ploaie. urmeaza sa-ti spun mi-e dor dintr-o sticla crapata de cognac ieftin, iar tu sa ma pictezi goala pe un pachet sifonat de carpati fara filtru cumparat de la marginea orasului.

haide, asculta, zambeste si lasa sa-ti scape printre dinti un imi va fi dor.

peste ani [sau luni sau saptamani sau zile (see, I'm still optimistic, just as you taught me to be)], ne vom revedea intr-o piata aglomerata. si din zeci de necunoscuti iti voi cunoaste pasii/imi vei cunoaste mersul dupa destule ore in care nu ne-am (re/)cunoscut, fata-in-fata fiind.

I will have known over 1000 ways to forget, and you just a single efficient way to remind me (what we were/what we could have been). And we, together, will have known them all - the arms that embrace warmly, but do not comfort; the eyes, all the deep eyes that disturb and drown; the kiss, the kisses which seal lies and forbidden passions; the lips, the hips, the breasts and the smiles. And altogether, they will mean nothing. Erased, demolished, dim and grey.

we might as well be strangers

2010-07-25T08:49:00.003+03:00

(& I think you can't take it)

ma poti juca la fel ca pe poker, pe o masa cu multe pahare, printre jetoane, minciuni, incercari de a nu-ti trada emotiile, de a crea false impresii. iar in final, sa arunci cartile pe masa ultima fara sa spui nimic, doar cu un zambet plin de satisfactie pe chip.

am trait acum o mie si ceva de ani

2010-07-17T22:54:00.001+03:00

tavanul e o palma din care ies zeci de necunoscute care alearga fara picioare spre mine, iar eu le amenint de fiecare data ca le pun piedica daca nu stau la locul lor. ele rad si-mi fac timpanul de plastic sa crape de ciuda.

imi confectionez nori din bucati de vata de zahar si mi-i lipesc cu saliva de cap in speranta ca urmeaza sa vomit stelute daca ma invart suficient de mult.

una, doua, trei rotatii, patru, cinci, imi pierd echilibrul, dar continui. sase, sapte, opt, noua, noua, noua, noua rotatii, ma pierd pe mine, stelutele imi gadila esofagul. nu ma opresc. am pierdut numaratoarea, dar nu mai conteaza. sunt eu cu podeaua acum. ne imbratisam delicat, tandru, suav si o sarut patimas asa cum saruta Ion pamantul. si podeaua mea, la fel ca pamantul lui, tace si ma priveste consternata cu ochi materni.

p.s: the names have all changed since you hung around